O porţie bună de râs pe acorduri manouche ca în urmăririle ffw din desene animate şi arome de dumplings ca la tibetanul de pe lângă rue Mouffetard. Ruşine mie, căci am uitat să verific tuburile înainte să mă duc la cinema.
Personaje memorabile: aerianul Gao într-o stare naturală de high şi de perpetuă foame, şi clevetitorul de serviciu Hong ever so slightly slick :D, cu un costum portocaliu care, vorba ceea, brings out the blue in his hair. Se pare că agenţii imobiliari la ei chiar aşa se îmbracă :)).
La Q&A actorul din rolul principal a zis că după filmul ăsta priveşte Taipeiul cu alţi ochi. Cred şi eu: când te plimbi prin oraş cu soundtrack-ul ăsta în urechi, pe străzile pline de dumplings aburinzi, prin parcurile unde se ţin cursuri de dans noaptea... O atmosferă care-mi aduce aminte de Parisul din 2 days in, well, Paris sau Before Sunset, de Viena din Before Sunrise, probabil uşor bolnăvicios de Bucureştii din Filantropica.
Nu-mi pare rău că am ieşit totuşi din casă. Ieşirea se produsese oricum ceva mai devreme, la proaspăt descoperitul Institut italian - la o aruncătură de băţ de-al nostru în Belgrave Square, pentru La seconda notte di nozze, din care am rămas cu un gust amar de cum se poate ajunge să-ţi vinzi şi mama în disperare de cauză. Tipic, ar spune unii. Bine, mai era şi nebunul care înţelegea că mai bine moare el, dezamorsând bombe, decât unul întreg la cap, sau că frică dacă îi e, e fiindcă are cine îl aştepta. O fi de bine. Am speranţe mai mari de la următoarele filme din campania de promovare italiană, de la care m-am împărtăşit ieri la târg - va urma :).
